marți, 8 iulie 2008

Splendoare în iarbă







Duminică am avut bucuria şi plăcerea de a urmări pe Sport.ro un adevărat spectacol sportiv, şi anume finala turneului de tenis de la Wimbledon, disputată între Roger Federer şi Rafael Nadal. Tenisul este şi una dintre pasiunile mele aşa că e normal să fiu aşa de entuziasmat. Pot să spun că a fost mai spectaculos şi mai palpitant decât orice meci de fotbal pe care l-am văzut până acum. Am urmărit un spectacol oferit de doi adevăraţi campioni veniţi acolo nu cu scopul de a spune: "Am pierdut, asta e", ci cu scopul de a lupta până la ultima picătură de transpiraţie pentru a câştiga; am urmărit doi jucători cu mentalităţi incredibile, care în situaţiile critice au inventat nişte lovituri miraculoase. Învingător a ieşit Rafael Nadal, dar spectacolul oferit de cei doi CAMPIONI îmi va rămâne multă vreme în memorie...




O descriere frumoasă a acestei finale o face Cristian Tudor Popescu pe care îl citez:


"Orice pată de culoare pe costumele albe ale lui Roger şi Rafael m-ar fi făcut să mă înfior ca o pată de sânge sau noroi. All England ţine la vechiul supranume al tenisului, sportul alb, şi bine ar fi să nu renunţe câtă vreme se va mai juca tenis pe această planetă. Cum altfel decât în alb ar fi putut fi înveşmântaţi Rafael şi Roger, cu părul prins în bandane albe, ca două jertfe tinere în templul verde neguros al zeului Wimbledon?Nadal şi Federer şi-au dat şi sufletul din ei pentru o lume mai bună. Aţi tresărit, v-a zgâriat urechea expresia asta, aţi auzit-o de mii de ori, rostită în zeci de feluri de politicieni, de biznismeni, de vedete, de filantropi. N-ar trebui, pentru că Federer şi Nadal au vorbit puţin şi au luptat unul cu celălalt şi fiecare cu sine însuşi zi de vară până-n seară, în cel mai lung meci din istoria finalelor de la Wimbledon. N-am mai tremurat aşa de la Năstase-Smith din 1972, tot cinci seturi. Dezlănţuirea de voinţă, încordarea chinuitoare a spiritului şi trupului, curajul înfricoşător cu care şi-au asumat execuţii la limită când totul stătea într-un fir de iarbă, parcă făceau fileul să se umfle când într-o parte, când în alta, mai mult decât vântul.
Să vezi cele mai bune passing shots din tot turneul executate la minge de meci, Nadal cu stânga sa nimicitoare, Federer cu reverul laser, asta înseamnă intrarea în zonă, acea stare în care spiritul domină materia şi curbează altfel spaţiul. Uitându-mă la contrele cu garda jos pe care le schimbau spartanul Nadal şi atenianul Federer, n-am putut să nu mă gândesc ce s-ar fi întâmplat în această finală dacă unul dintre cei doi ar fi fost antrenat de Victor Piţurcă, presupunând că acesta se pricepe şi la tenis, şi în tenis ar exista 0-0.
În această atmosferă de competiţie sălbatică, de teribilă sete de victorie, în liniştea în care Federer sau Nadal băteau mingea de pământ ca să servească, se auzea desluşit absenţa urâtului. Nici o încercare de a trişa, de a lovi sub centură, nici o privire rea, nici o înjurătură, numai răcnete scurte, fălci strânse, respect pentru adversar, cinste şi bărbăţie. Zi de zi vedem pe ecranele patriei oameni aflaţi în meciuri negre cu alţi oameni. Aici, orice mijloace sunt permise: insulta, denigrarea, ameninţarea, făţărnicia, preşul tras de sub picioare, lovitura pe la spate. Trăim într-un aer des de ură, ranchiună şi minciună.
La Wimbledon scrie deasupra intrării „Triumful şi Dezastrul de-i întâlneşti în cale/Şi impostorii-aceştia să-i poţi privi la fel”, în vreme ce deasupra intrării în salonul de protocol de la aeroportul „Henri Coandă” scrie cu litere roşii fluorescente „Doboară-l pe celălalt cu orice preţ şi suie-te tu în locul lui”. La noi nu e gazon englezesc, e zgură multă şi se joacă tenis cu şosete murdare până în albul ochilor.
Pentru mine e o pedeapsă faptul că sunt chemat să comentez încăierări politice, şi nu meciuri de tenis. Asta pentru că îndrăznesc să sper că aceia care au văzut minunata întâlnire din iarbă între Nadal şi Federer au putut să uite, măcar pentru câteva ore, devastator de româneasca zicere a lui Toma Caragiu: C-aşa e-n tenis!..."(http://www.gandul.info/puterea-gandului/sportul-alb).

Un comentariu:

Cora spunea...

Viitorul Nadal ce esti! Daca nu mai ai voie fotbal, insisti mai mult pe tenis :D